BC: Dle Vadim Ceban, după implementarea Pachetului Energetic III, Moldovagaz a pierdut locul pe care îl ocupa anterior pe piață. Care este astăzi modelul de business al companiei?
Vadim Ceban: În 2025, odată cu retragerea licenței de furnizare a Moldovagaz, rolul nostru pe piață se rezumă la câteva activități de bază. În primul rând, Moldovatransgaz și Moldovagaz rămân deținătoare ale rețelelor de transport al gazelor naturale, iar gazoductele sunt date în chirie către Vestmoldtransgaz.
Pentru o perioadă de cinci ani, începând din 2023, avem încheiat și un contract de mentenanță a acestor rețele. Practic, am rămas în principal deținători de active și o companie de infrastructură de transport. Este una dintre componentele de business operaționale.
A doua activitate importantă este distribuția gazelor naturale. Avem 12 întreprinderi de distribuție și acoperim aproape întreaga țară. Este un business solid și indispensabil în actualele condiții de piață.
O altă activitate este piața liberă a gazelor naturale, în special furnizarea către consumatorii industriali. Prin compania Transautogaz, mai furnizăm gaze naturale comprimate și activăm pe piața liberă.
Există încă două activități de business. Prima, impusă de lege, este furnizarea gazelor naturale către regiunea transnistreană. Avem un contract încheiat cu furnizorul extern și cu Tiraspoltransgaz pentru asigurarea consumului curent.
O altă activitate, efectuată prin compania Flacăra Albastră, ține de instruirea profesională și recalificarea cadrelor din sistem, inclusiv din sectorul energetic. Totodată, prin Transautogaz și Flacăra Albastră, dezvoltăm proiecte energetice noi. Am intrat pe piața energiei regenerabile și vrem să trecem la etapa următoare.
BC: Ce s-a întâmplat cu serviciul de furnizare?
Vadim Ceban: Contractul cu Energocom, prin care am asigurat deservirea consumatorilor și serviciile de facturare pentru aceasta, a expirat la 1 iunie. Ne-am îndeplinit pe deplin obligațiile contractuale. Pe parcurs, o parte importantă din activitatea de deservire a consumatorilor a fost preluată, iar personalul a trecut treptat la Energocom. În prezent, acolo sunt angajați 75 de foști colaboratori de-ai noștri.
BC: După delimitarea activităților de transport, furnizare și distribuție, cum s-au schimbat capacitatea investițională, veniturile și cifra de afaceri a Moldovagaz?
Vadim Ceban: Evident, această schimbare a influențat cifra de afaceri, pentru că furnizarea reprezenta o componentă importantă a businessului.
Așa cum activitățile rămase țin de transport, mentenanța și chiria rețelelor, precum și de distribuție, încercăm să reducem la maximum cheltuielile la nivelul aparatului central, inclusiv prin reducerea de personal. Acolo unde este posibil, reangajăm specialiștii în întreprinderile din grup care activează în transport și distribuție. În perioada următoare, ne vom concentra în special pe rețele și pe activitățile de distribuție și transport.
Cât privește viitorul activelor companiei, totul va depinde de voința acționarilor. Deocamdată, nu există altă decizie decât continuarea activităților în cadrul licențelor deținute, până când acționarii vor decide altceva.
Evoluțiile globale, conflictele geopolitice și crizele regionale ne arată cât de important este să ne bazăm pe resurse proprii.
Vadim CEBAN
BC: Consumul de gaze din Republica Moldova a scăzut în ultimii ani. Cum se adaptează compania la această contracție a pieței și la expansiunea energiei regenerabile, care reduce cererea de gaze? Ce rol are și mai poate avea gazul în mixul energetic?
Vadim Ceban: Într-adevăr, odată cu creșterea producției din surse regenerabile, a consumului de energie electrică, cu electrificarea și e-mobilitatea, volumul de gaze naturale utilizat atât de companii, cât și de gospodării, scade.
Gazele naturale rămân însă o resursă energetică primară cu rol intermediar în tranziția energetică și decarbonizare. Este resursa care poate fi utilizată anume în această perioadă de tranziție, deoarece are emisii mai scăzute și este cea mai puțin poluantă dintre resursele fosile. Totodată, este cea mai convenabilă, mobilă și flexibilă resursă pentru echilibrarea sistemelor energetice.
Cu toate acestea, sunt convins că viitorul este al energiei electrice.
BC: Cum vedeți competiția pe piață?
Vadim Ceban: Pe piața gazelor naturale văd, deocamdată, o competiție redusă. Există concurență, dar se vede și dominarea unui jucător, cum este Energocom. Aici statul trebuie să decidă ce este prioritar: dezvoltarea pieței sau oferirea de poziții dominante unui singur actor. Cred însă că, treptat, rolul Energocom va scădea și se va rezuma la serviciul de ultimă opțiune și/sau la serviciul universal.
Modelul actual nu poate dura mult, pentru că nu este în beneficiul pieței, cu atât mai mult că Republica Moldova este în proces de aderare la Uniunea Europeană, unde regulile de piață sunt respectate. Statul trebuie să asigure infrastructura, accesul și furnizarea de ultimă opțiune, astfel încât consumatorii să aibă continuu energie electrică și gaze naturale, dar direcția pieței trebuie stabilită de piață.
BC: Care este strategia Moldovagaz pentru a rămâne relevantă în contextul în care electrificarea, încălzirea electrică și pompele de căldură câștigă teren?
Vadim Ceban: Avem în vedere câteva direcții, totul depinde de modul în care vor fi abordate aceste proiecte. Deținând infrastructura și rețelele, o companie de distribuție poate evolua spre un furnizor universal de servicii pentru consumatori și poate implementa astfel de proiecte.
Pe lângă gazele naturale, companiile de distribuție gaze ar putea instala pompe de căldură, colectoare solare și s-ar putea implica în proiecte de eficiență energetică, prin diferite contracte de servicii energetice la cheie. În zona activităților nereglementate, companiile de distribuție pot intra în astfel de proiecte. Cred că aici există încă un spațiu insuficient valorificat și că regulile de joc nu sunt încă pe deplin clare, dar sunt convins că viitorul este al serviciilor complexe, iar companiile de distribuție pot avea un rol important.
BC: La ce nivel se află problema datoriilor istorice?
Vadim Ceban: La niciun nivel. Acum nu există dialog între acționari, inclusiv la acest capitol. Dacă înainte exista comunicare între Guvern și Gazprom la nivel interministerial, corporativ și pe dimensiunea creditor-debitor, astăzi aceasta s-a redus practic la nivel corporativ. De aceea, nu pot spune când subiectul va fi discutat între acționari, însă, fără implicarea lor, problema nu poate fi soluționată.
BC: Cum evaluați relația actuală dintre Moldovagaz și Gazprom și ce scenarii luați în calcul pentru aprovizionarea cu gaze în următorii ani?
Vadim Ceban: În ce privește furnizarea actuală a gazelor naturale către regiunea transnistreană, Gazprom nu are o implicare directă. Nu pot spune însă cu certitudine dacă anumite volume ajung indirect prin diferiți traderi. Contractul actual cu Gazprom expiră în câteva luni. A fost prelungit în 2021, în baza unui protocol, însă nu cred că ar putea avea loc o nouă prelungire decât dacă situația s-ar schimba radical. În condițiile în care Republica Moldova s-a aliniat deja la directivele europene privind stocurile de gaze, piața internă și liberalizarea, nu văd utilitatea unei astfel de prelungiri în formula actuală.
Un asemenea contract ar putea avea un singur argument esențial: securitatea furnizărilor, adică existența unei surse alternative de aprovizionare. Într-un asemenea scenariu, Gazprom ar putea deveni unul dintre furnizori, pentru anumite cantități și în anumite condiții comerciale.
În prezent, când achizițiile se fac prin traderi diferiți, iar pentru consumatorii casnici – prin licitațiile organizate de furnizorul de serviciu universal, nu cred că acest scenariu este realist. Cel mult, cineva ar putea cumpăra direct de la Gazprom și livra pe piață, însă aici intervin numeroase aspecte tehnice, precum disponibilitatea volumelor și punctele de livrare.
Trebuie să ținem cont și de faptul că Gazprom nu mai este prezent pe piața Uniunii Europene ca înainte din cauza sancțiunilor.
În plus, la nivelul Uniunii Europene, există restricții tot mai clare privind gazele rusești. De aceea, perspectiva unor noi contracte directe este tot mai limitată.
BC: Dacă Moldovagaz și celelalte companii din grup s-au îndepărtat deja de modelul de business promovat de Gazprom, mai are sens ca Gazprom să-și mențină aceste active?
Vadim Ceban: Cred că răspunsul trebuie să-l dea ei. Atâta timp cât problema datoriilor și a activelor nu este discutată cu celălalt acționar, mă refer la Guvern, cred că, o perioadă, se va menține mai degrabă status quo-ul actual. Dar, mai devreme sau mai târziu, acest aspect va trebui discutat.
BC: Aveți planuri de extindere spre servicii energetice, eficiență energetică sau soluții hibride gaz-electric?
Vadim Ceban: Da, aceasta este tendința actuală. Vedem cerere, vedem semnale de preț și de piață și observăm cum aceste sisteme hibride se dezvoltă deja în Uniunea Europeană, inclusiv în România.
Un sistem hibrid înseamnă combinarea generării de energie electrică pe gaze naturale, ca sursă primară fosilă, cu stocarea energiei și cu integrarea concomitentă a energiei regenerabile. Aceste sisteme iau deja amploare la nivel european și sunt utilizate eficient pentru menținerea stabilității sistemului energetic.
Moldelectrica a organizat deja licitații pentru servicii de sistem, pentru echilibrarea sistemului și menținerea frecvenței. Este un lucru foarte important pentru evitarea blackout-urilor și considerăm că avem un potențial pe această piață.
BC: Cum vedeți rolul companiei într-o economie orientată spre neutralitate climatică?
Vadim Ceban: Politicile europene urmăresc în principal reducerea și limitarea utilizării combustibililor fosili. În același timp, evoluțiile globale, conflictele geopolitice și crizele regionale ne arată cât de important este să ne bazăm pe resurse proprii.
Noi, în afară de soare, vânt, geotermal și puțin hidro, nu avem altceva. De aceea, trebuie să folosim cât mai mult aceste resurse. Dar, concomitent, trebuie să fim prudenți, pentru că nici vântul, nici soarele nu oferă singure stabilitate și echilibrare, iar tehnologiile încă nu sunt dezvoltate în măsura în care să rezolve totul fără costuri și fără limite.
În acest sens, este nevoie de cât mai multă capacitate de stocare, de combinarea energiei eoliene cu stocarea și cu energia solară, dar o parte din generarea de bază va rămâne pe gaz natural.
Nu trebuie să ne concentrăm doar pe facilități pentru stocare, ci pe arhitectura economică ce urmează: unde ducem consumul – cum folosim energia competitivă pentru a face țara mai atractivă pentru investitori.
Vadim CEBAN
BC: Numiți trei decizii strategice fără de care Moldovagaz nu poate rămâne competitivă în următorul deceniu.
Vadim Ceban: Având în vedere faptul că Moldovagaz este proprietar al infrastructurii de gaze, vorbim aici despre un monopol natural. Nu cred că cineva va construi rețele paralele de distribuție. De aceea, cea mai mare provocare o văd în zona energiei și pe piața liberă a gazelor naturale. Dacă această piață se restrânge, atunci compania noastră, Transautogaz, ar putea avea dificultăți, pentru că operează într-un segment volatil și dependent de anumite surse, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate.
Ce ține de rețele, trebuie să asigurăm managementul lor și investițiile la timp în automatizare și digitalizare, să fim aproape de consumatori.
Dar, în situația actuală, totul va depinde de conjunctură și de posibilitatea de a ne păstra, în viitor, un anumit segment pe piață liberă a gazelor naturale.
BC: Cum evaluați politicile statului de stimulare a investițiilor în energiile regenerabile și, în special, în stocare?
Vadim Ceban: Sunt bune, dar întârziate. Documentele de politici seamănă mai degrabă cu un manifest: stabilesc obiective ambițioase, însă fără acoperire realistă în capacitatea de absorbție a investițiilor.
Strategia energetică până în 2050 și Planul Național de Energie și Climă prevăd investiții importante în eficiență energetică, energie regenerabilă, stocare și securitate energetică. Potrivit acestor documente, necesarul anual de investiții este de aproximativ două miliarde de euro, exact cât volumul anual al investițiilor în capital fix din întreaga economie. Altfel spus, doar sectorul energetic ar trebui să atragă cât întreaga economie, ceea ce nu este realist. Statisticile arată că, în ultimii cinci ani, în energie regenerabilă s-au atras cel mult 600 de milioane de euro.
Obiectivele sunt ambițioase, dar fără legătură cu posibilitățile financiare și cu realitatea pieței.
BC: Ce ar trebui de făcut pentru ca investițiile strategice, inclusiv în stocare, să fie gestionate mai eficient?
Vadim Ceban: Cred că statul are nevoie de un management de proiecte foarte bun, la nivel de țară. A existat ideea creării unei agenții sau instituții dedicate exclusiv investițiilor strategice, care să gestioneze proiectele cap-coadă, de la atragerea specialiștilor până la implementare.
Un asemenea mecanism ar putea centraliza resursele bugetare, contribuțiile întreprinderilor și expertiza tehnică necesară pentru studii de fezabilitate și implementare.
BC: Care este rolul stocării în această ecuație?
Vadim Ceban: În jurul stocării există mult entuziasm, dar nu cred că aceasta trebuie privită ca scop final. Stocarea este necesară pentru echilibrare, securitatea energetică și integrarea surselor regenerabile, însă ea nu oferă, de una singură, un avantaj competitiv economiei.
Problema este ce facem după ce instalăm stocarea. La următoarea etapă, ar trebui să stimulăm consumul de energie în sectoare productive, astfel încât energia disponibilă și mai ieftină să devină bază pentru investiții și pentru crearea de valoare adăugată.
Nu trebuie să ne concentrăm doar pe facilități pentru stocare, ci pe arhitectura economică ce urmează: unde ducem consumul – cum folosim energia competitivă pentru a face țara mai atractivă pentru investitori.
Exemplele pot varia de la producție industrială până la centre de date, dar ideea centrală rămâne aceeași: viitorul avantaj competitiv se va baza pe accesul la energie suficientă și la costuri previzibile.
BC: Ce tip de politici ar atrage investitori în etapa următoare?
Vadim Ceban: Ar fi nevoie de mecanisme care să ofere investitorilor predictibilitate: contracte pe termen lung, energie garantată, modele de tip PPA (contracte pe diferență) și contracte orientate spre consumatori industriali sau proiecte de producere.
Dacă un investitor are un plan de afaceri și știe că poate primi energie la un cost stabil și pe termen lung, atunci decizia de investiție devine mult mai ușoară. Asta este ceea ce poate transforma energia ieftină într-un avantaj competitiv real.
Jurnalist, Ion Chișlea
„Business Class”